Orchidarium
©   WildCarpathianGarden

un strop de magie salbatica
Cuvantul "orhidee" reprezinta un derivat al cuvantului orchis (grec. orhis respectiv órkhis) din limba greaca veche, insemnand testicule, referindu-se la bulbi sau tuberculi care au forma testiculara, caracteristica pentru anumite plante din regiunea Mediteraneeana. Theophrast a stabilit nomenclatura sa pe baza unei orhidee pe care a descris-o, probabil din genul Orchis, pentru ca aceste plante sunt comune in Arhipelagul Marii Mediteraneene si poseda asociat, tuberculi in forma testiculara.
Orhideele sunt prezente in majoritatea asociatiilor vegetale din Romania, inclusiv in majoritatea habitatelor naturale si seminaturale (in afara de stancarii abrupte), dar, importanta lor in edificarea fitocenozelor de obicei este neinsemnata.
Cel mai des se spune despre orhidee ca reprezinta ramura terminala in evolutia plantelor, ceea ce, cel mai probabil este si adevarat, avand in vedere numarul foarte mare de specii, distributia si adaptarile foarte variate si neintrecute legate de entomofilie.
In mod general, sunt impartite in terestre si in epifite, cu toate ca exista si specii care sunt inradacinate si se catara pe arbori sau stanci (specii exotice - epifitice).
Estimarea numarului de specii din cadrul familiei orhideelor variaza. Unii autori presupun ca exista intre 12.000 sau 15.000 de specii, iar altii mentioneaza chiar un numar de 35.000 de specii.

Reprezentantii acestei familii sunt raspanditi de la zonele nordice a Suediei pana la sudul extrem al Americii de Sud, apar in aproape toate tipurile de habitate in afara de ghetare. Cele mai bogate regiuni in specii de orhidee se gasesc in regiunea Muntiilor Himalaya din Nepal. Majoritatea speciilor cresc la tropice (respectiv, cea mai mare parte in Asia, America de Sud si Centrala) dar, de asemenea s-au constatat specii de orhidee mai sus de Cercul Polar din sudul Patagoniei, si chiar doua specii de Nematoceras pe Insula Macquzona, aproape de Antarctica.
Majoritatea speciilor de orhidee cresc pana la o altitudine de 2.000 m, iar un anumit numar poate fi gasit si mai sus de limita superioara a raspandirii padurilor, chiar si pana la 5.000 m altitudine fata de nivelul marii. In zonele cu clima temperata cresc exclusiv specii terestre cu radacini si rizomuri sau tuberculi sub pamant si de obicei cu flori mai mici. Cresc in paduri de caducifoliate si de conifere, la liziera padurilor, in tufarisuri, in pajisti si fanete din zona de dealuri si de munte, in stepe, in mlastini.


Ca si in cazul altor specii de monocotiledonate, orhideele nu au radacina axiala, respectiv primara embrionara, ci intregul sistem radicular este compus din radacini secundare adventive. Radacinile pot fi scurte sau relativ mai lungi, filiforme sau groase, mai multe sau mai putine ca numar. La multe dintre speciile de orhidee adaptate la clima cu contraste puternice sezoniere, radacina formeaza organele pentru depozitare (tuberculi), respectiv, organe de repaus sezonal cu ajutorul carora plantele supravietuiesc perioadei de dormanta.
Tulpinile speciilor terestre de orhidee pot fi mai subtiri sau mai groase, mai scunde sau mai inalte si intodeauna sunt compuse din noduri de care sunt fixate frunzele si de internodii. Crestere secundara, ca si la celalalte monocotiledonate, nu exista.



Din fiecare nod al tulpinii porneste cate o frunza cu un mugur axial la baza. Frunzele orhideelor sunt nedivizate, de diferite dimensiuni si pot fi distribuite spiralat sau in doua randuri. La baza tulpinii orhideelor terestre frunzele de obicei sunt scvamiforme, dupa care urmeaza frunzele normal dezvoltate, care, mergand spre varful tulpinii se micsoreaza si raresc.
La specii de orhidee terestre inflorescenta este intodeauna terminala, respectiv, aceasta este pozitionata in varful tulpinii. Inflorescenta la toate speciile de orhidee terestre este racemoasa, cu flori distribuite pe axa tulpinii, care de obicei infloresc incepand de la baza spre varf. Exceptia este Orchis simia la care ordinea de inflorire este inversa. Inflorescentele orhideelor terestre cel mai des sunt spiciforme si de obicei cilindrice. La specia Orchis militaris spre exemplu, inflorescenta este cilindrica, mare, la inceput compacta dupa care devine alungita pana la cilindrica.




Florile orhideelor sunt hermafrodite, zigomorfe, respectiv au simetrie bilaterala, iar la baza au bractei foliacee sau membranoase, uneori colorate. Ovarul este intodeauna inferior si in perioada infloririi este subtire. Ovarele sunt compuse din trei carpele, si, ca si la celalalte monocotiledonate au placentatie parietala.
Tepala interna superioara si mediana, (prin rasucirea ovarului devenita adesea inferioara) deosebita ca forma de celalalte tepale, adeseori mai mare, se numeste label (rom. buza, lat. labellum) si adesea se continua la baza cu un pinten sau o dilatare sacciforma. Labelul este concrescut partial cu ginostemiul, rar si cu celalalte parti ale periantului. La specii de orhidee terestre, pintenul apare la genurile Orchis, Dactylorhiza, Anacamptis, Platanthera, Gymnadenia si altele si lipseste la Neottia, Ophrys, Epipactis, Cephalanthera.
In Romania cresc 58 de specii terestre (dupa Flora Romaniei XII).





Prima lucrare monografica din Romania, dedicata in exclusivitate orhideelor din flora spontana a tarii a fost studiul monografic "Orchidaceele din Romania" a botanistului Zacharia C. Pantu (1866-1934) publicata in anul 1915 la Bucuresti. O mare parte din datele acestui studiu monografic au fost folosite, prelucrate si completate de catre botanistii A. Pauca, I. Morariu si Al. Beldie in volumul al XII-lea la Familia Orchidaceae L. a lucrarii de referinta Flora Republicii Socialiste Romania.
Prezenta orhideelor, indica starea de buna conservare a unui habitat, si, in acelasi timp, constituie un indicator al starii bune de conservare a biodiversitatii (a relatiilor intra si interspecifice neperturbate). Datorita biologiei si ecologiei specifice, sunt un adevarat indicator al gradului de "naturalete/salbaticie" al habitatelor naturale.







Biologia si ecologia orhideelor, de altfel foarte specifica din regnul plantelor, reprezinta provocarea suprema pentru echipa WildCarpathianGarden, in planificarea si realizarea unui orchidariu in gradina dumneavoatra cu specii (si hibrizi) europene de orhidee.
Avand in vedere ca aproape toate speciile familiei Orchidaceae L. care cresc in Europa continentala au populatii restranse si putin reprezentate, preluarea acestora din natura este strict interzisa, ceea ce prevad si majoritatea conventiilor Comunitare si internationale, iar materialul saditor (plante, tuberculi, rizomi) provine din pepiniere specializate si autorizate din Uniunea Europeana, oferind in acest caz si calitatea specificata. Din nefericire, in Romania, numai cateva specii sunt strict protejate prin legislatie specifica iar o buna parte a speciilor de orhidee care cresc si la noi apar si in Listele rosii si in Cartea rosie a plantelor vasculare din Romania (Dihoru et Negrean, 2009).
Preluarea din natura a speciilor de orhidee reprezinta o adevarata crima asupra biodiversitatii Romaniei.